Una rea, dar împreună
fragmentul meu preferat din romanul Tatianei Țîbuleac
Încă trăiesc cu interviul pe care i l-am luat Tatianei Țîbuleac în cap. Și cu cartea ei. Care mi-a plăcut mult, dar m-a și durut. Pentru că personajelor ei nu li se întâmplă multe lucruri bune, iar viața dă cu ele de pereți până la sânge. Fericirea vine în doze mici și neînsemnate, atunci când ai uitat de ea sau nici n-o mai dorești, ca un aliment pe care nu l-ai consumat tare demult și ai devenit intolerant între timp.
Totuși, m-am regăsit de multe ori în Mila, personajul principal, chiar dacă n-am avut nici pe departe viața ei tragică. Dar invizibilitatea, trăitul în două lumi, căutatul lucrurilor și fețelor familiare în locurile străine – le-am trăit. Și cred că le trăiește orice emigrant, orice om care-și smulge rădăcinile, și încă e o experiență de o profundă singurătate.
Așa că cât sunt încă pe drumuri și până revin la rutina mea, vreau să las aici fragmentul meu preferat din „Când ești fericit, lovește primul”. Descrie perfect momentul când îi recunoști în mulțimea de străini pe ai tăi și știi că în următoarele ore alături de ei vei fi înțeles, vei râde și vei simți că aparții unui loc, chiar dacă foarte îndepărtat sau poate deja imaginar.
Noaptea, cât eu îi făceam bagajele, ea îi împlinea toate poftele, iar dimineață amândouă simulam tristețe. „Ai grijă la sinusuri, Frédéric”, eu. „Deja îmi lipsești, ce lună groaznică”, ea. Iar când eram absolut sigure că a zburat și că nu a uitat nimic, luam mașina și ne duceam la magazinul „Moldova”. Acolo ne umpleam portbagajul cu mâncarea noastră preferată: carne de porc pentru frigărui, ficați de pui, scrumbie malosol și neapărat, neapărat, o limbă întreagă de vacă, pe care să ne-o facem cu usturoi și multă maioneză, cum ne-a învățat Roza. Ne întorceam acasă râzând și bând, cu cântecele Zemfirei date la maximum. În acele momente eram atât de fericite, încât dacă ne-ar fi propus cineva să alegem între două vieți bune, dar separate, și una rea, dar împreună, am fi ales-o pe a doua fără să stăm mult pe gânduri.
