Un animal care vânează

Uneori mi se pare că trăiesc în afara piramidei din manualul de biologie. Că am la îndemână obiecte magice, care mă ajută să-mi depășesc condiția naturală – creme care mă vor menține mereu tânără, bucate care mă vor face puternică, mașini care mă transportă unde vreau și mai ales telefonul, cu toată știința lumii adunată într-un pătrățel.

Apoi există momentele acelea care-mi arată clar că nu sunt decât un biet animal, ducându-mi viața pe acest pietroi care plutește în cosmos. Zilele acestea am avut în sfârșit vreme bună, după săptămâni întregi în care a plouat și a bătut vântul. Vreo șapte cicloane unul după altul, au zis la televizor. Am ieșit afară și am întins fața spre soare, l-am simțit pe piele și în nări. Mirosea a primăvară verde și umedă, încă rece.

Nu eram singură. Ne opream cu toții așa, pe loc, cu ochii închiși ca niște muște turmentate, pe o bancă sau direct pe mijlocul trotuarului, și absorbeam căldura.

Am făcut o plimbare lungă, dar peste ceva timp mă simțeam sleită. Poate era astenia de primăvară, poate era iarna sedentară, pătrunsă în oase. Corpul meu era greoi și încet, iar creierul o mlaștină care lasă din când în când câte-un bulbuc, doar cât să vezi că nu-i moartă.

Am ajuns acasă când brusc, cerul s-a acoperit din nou, iar în geamuri a început să plesnească o ploaie deasă. Am simțit un val de energie care îmi pătrunde prin vene. Sunetul stropilor de ploaie mă țineau într-un ritm alert. M-am simțit proaspătă și viguroasă, capabilă să duc la capăt toată lista de sarcini a zilei, vârfurile degetelor îmi vibrau.

Nu înțelegeam ce mi se întâmplă și cum am putut să trec atât de repede de la o stare la una opusă. Why do I feel so energized when it rains am căutat pe Google. Pentru unii oameni era o senzație senzorială, mai era ceva despre ionii negativi care ne fac să ne simțim mai bine.

Câteva teorii pe Reddit ziceau însă că probabil se activează în noi un instinct animalic, moștenit de la strămoși, corpul accesează un surplus de energie ca să putem să căutăm un ascunziș și să supraviețuim. Pentru unele animale ploaia e un moment bun de vânătoare, cât e haos și alte animale își caută adăpost. Așa mă simțeam, gata să sar peste pradă. În decurs de câteva ore, am trecut prin toate stările posibile. La fel cum mă schimbă în fiecare lună ciclul menstrual, de la zâna cea bună la Meduza Gorgona peste noapte! La fel cum am început să mă trezesc mai devreme fără ca să vreau cu câteva zile înainte de schimbarea orei.

Așa că mă așez la locul meu, în interiorul schemei din manualul de biologie din clasa a șasea. Dar nu în vârful piramidei, ci învârtindu-mă în cercuri cu toate celelalte elemente, cu fluturii și gheparzii, cu copacii și ciupercile, cu ciorile și balenele.

Fotografie de Lucia Lupu