Sfaturi de la sora ta mai mare
Pe care le-am primit și eu și le dau mai departe
Vorbeam recent cu o prietenă despre frica de îmbătrânire (foarte eliberator, apropo, să poți să vorbești deschis despre asta în lumea în care femeile se zbat între operații estetice și acceptarea de sine) și ne întrebam ce ne-ar putea ajuta. Pe mine m-au ajutat mereu surorile mai mari, chiar dacă n-am avut niciodată una biologică. Mă refer la femeile un pic mai în vârstă la care să te uiți și să-ți zici „așa vreau să ajung, nu mă mai tem de viitor”. Sora mai mare e femeia care ia deciziile grele și și le asumă, e cea care știe lucruri despre viață pentru că a învățat din propriile greșeli sau din ale altora, e cea care nu se teme să iasă din standardele în care suntem împinse cu violență. E un rol greu de dus uneori, iar TikTok a inventat și sindromul surorii mai mari, dar eu cred că surorile mai mari sunt necesare și îmbunătățesc viața tuturor.
Când eram la liceu cea mai bună prietenă a mea avea nu una, ci două surori mai mari, deja plecate la studii, și absorbeam fiecare cuvânt care ajungea de la ele spre noi. Una era pasionată de modă, iar alta de gătit, primeam de la ele reviste și recomandări de filme și muzică. Deveneau imediat preferatele noastre. Le țineam așezate pe un piedestal pe care ne părea că n-o să-l atingem niciodată. La maturitate mi-am dat seama repede că sunt și eu o soră mai mare, în primul rând pentru sora mea, dar și pentru alte femei, de obicei mai tinere. Așa că-mi permit să las sau mai departe câteva sfaturi pe care le-am primit și eu la rândul meu de la alte surori mai mari.
Să ai mereu bani puși deoparte. Mai ales dacă ești într-o relație și dacă aveți cont comun, e absolut necesar să ai și un cont bancar doar al tău sau bani gheață pe care să-i poți folosi în caz de ceva. Vorba din popor „banii mei sunt banii mei, iar banii tăi sunt banii noștri” e sexistă, dar cred că a salvat multe vieți, pentru că noi trăim într-o lume sexistă. Știu femei care au putut pleca de la soți abuzivi doar pentru că aveau bani puși deoparte, care au putut ieși din situații proaste sau care și-au putut ajuta prietenele să iasă din astfel de situații cu banii puși deoparte.
Mișcă-ți corpul. Dacă ai noroc genetic până pe la 30, vine un moment când dai seama că acest corp pe care l-ai folosit până acum ca să transporte creierul îți poate sluji încă foarte mult timp, dar are nevoie de mentenanță și iubire. Asta nu înseamnă neapărat să mergi la sală, ci să găsești ceva ce-ți place, să nu te temi să experimentezi și să fii consistentă. Poate să alergi prin parc, să dansezi hiphop, să iei lecții de box sau hobby horsing. Te vei simți mai bine, datorită endorfinelor, dar și pentru că vei deveni o persoană care poate să facă lucruri și atunci când sunt grele. Și ce e mai greu decât să te dai jos dimineața din pat și să ieși la alergat atunci când nu vrei?
Am și un răspuns la întrebarea întrebărilor: cum să recunoști dragostea adevărată? Cum să știi că persoana de lângă tine e cea care trebuie să fie acolo? Iar răspunsul e că nu vei ști cu adevărat niciodată, pentru că suntem ființe măcinate de dubii, cu o infinitate de opțiuni seducătoare și e imposibil să știm dacă am făcut alegerea corectă. Dar semnale vor exista: te vei simți în siguranță, vei simți că poți fi tu însăți, că nu trebuie să te faci mai mică sau mai puțină, te vei simți înțeleasă și auzită, iar bucuria va fi infinit mai multă decât durerea.
Păstrează și alte relații. Când te îndrăgostești la 20 de ani, dragostea asta devine lumea ta întreagă și trebuie să știi că nu e așa. Că toate nevoile tale nu pot fi împlinite de aceeași persoană, că întreaga ta fericire nu se poate ține pe umerii unui alt individ. Fă un efort ca să-ți creezi prietenii și să păstrezi legăturile cu familia, orice formă ar avea asta, mama și tata sau un bunic, două verișoare și un motan cu care te înțelegi bine.
Când te speli pe cap, șamponează și clătește de cel puțin două ori. Folosește mereu balsam. Trust me.
Dacă ai văzut într-o vitrină sau online ceva ce-ți place mult și te-ai aprins, simți un impuls puternic să cumperi chiar acum imediat pe loc, n-o face, indiferent cât costă. Respiră adânc, fă doi pași înapoi și pleacă. Gândește-te un pic, vezi ce mai ai prin dulap. Toate lucrurile pe care le ai acum și nu le porți sau nu le folosești au fost cândva bani, iar banii, cum am văzut mai sus, sunt importanți. În schimb cumpărăturile impulsive sunt amăgitoare și bucuria lor e dureros de scurtă. Dacă peste trei zile continui să crezi că e o idee bună, poți cumpăra obiectul dorinței tale.
Același proces e valabil și pentru orice produse cosmetice (invazive sau nu), dar ridicat la puterea zecea. Gândește-te câteva luni înainte să te faci blondă, să-ți tatuezi sprâncenele sau să-ți pui botox. Documentează-te și alege un specialist bun. De multe ori în astfel de situații să repari e mai scump și mai dureros, așa că ori n-o face, ori fă-o cu muuuuultă precauție și pregătire.
Caută arta și frumosul în viață și păstrează-le aproape de inimă. O poezie, un tablou, un cântec, opere care mișcă ceva în tine, ceva inexplicabil, greu de pus în cuvinte, dar care rămâne cu tine de-a lungul anilor ca o ancoră. Acestea sunt lucrurile care-ți spun cine ești atunci când uiți.
Ai grijă de copilul din tine. Nu toate (mai nimeni, de fapt) am crescut cu părinți perfecți, iar multă parte din munca de îmbunătățire a sinelui constă în reparenting, adică să înțelegi care sunt lucrurile de care ai avut nevoie în copilărie și nu le-ai primit și să ți le oferi. Să înțelegi că vei obține mai multe dacă te vei iubi decât dacă vei fi severă cu tine, așa cum poate au fost alții cândva. Să-ți permiți să înveți, să greșești și să te joci.
Dar să ai grijă și de tine cea din viitor. Cred că una dintre marile diferențe dintre generația noastra și cele dinaintea noastră este că ele s-au sacrificat pentru familie, pur și simplu pentru că așa au fost învățate și uneori fără ca să li se ceară asta. Apoi rămâneau golite pe dinăuntru când efortul lor nu era apreciat. De aceea e important să ai o familie și relații, dar să nu uiți niciodată că asta e viața ta în primul rând. Să nu te temi să ai vise și dorințe și să lupți ca să le împlinești. Să înțelegi că disciplina și acțiunea, chiar dacă imperfecte, sunt singurele care te mișcă înainte.
Și vreau să închei cu o recomandare de soră mai mare — un film documentar legat cumva de subiect. Se numește Witches, adică Vrăjitoarele, și e despre vrăjitoare, dar și despre depresia și psihoza postnatală și despre cât de mult avem nevoie unele de altele.
Mulțumesc că mă citești, nu uita să te abonezi


Pasajul despre frica de imbatranire mi-a rezonat profund, mă întrebând cum am putea cultiva mai bine astfel de mentorship-uri esentiale, felicitări pentru artcol.
Ce text bun! Util.