Primavera infinita
mai am un pic și înfloresc și eu
Pentru prima dată în mulți ani simt… primăvara. Nu știu ce s-a întâmplat cu ea anii trecuți. Poate a fost înghesuită prea tare între iarnă și vară, poate a fost înghițită de doliu. Dar anul ăsta am simțit mirosul florilor și am cumpărat câteva, am mâncat căpșuni și mazăre verde. M-am îmbrăcat mereu greșit pentru temperatura capricioasă de afară.
Sau poate, de fapt, fiecare primăvară se simte ca prima, un anotimp pe care nu l-ai mai trăit, pe care ochii și pielea ta îl întâlnesc pentru prima dată. Totul e roz și roșu, fix ca la începuturi.
Odată am întrebat o femeie pe care o admir și care tot locuiește în Spania de ce îi este dor cel mai tare, legat de Moldova. Anotimpurile, mi-a zis. Mirosul lor, felul în care se simt pentru minte și corp, acel respiro între rece și cald, o tranziție în care să ai timp să te adaptezi, ca apoi să poți merge mai departe.
Primăvara e rară în Spania. Cred că în ultimii ani și în Moldova. Dar acum am senzația că e infinită, că va mirosi a salcâm și bujori mereu, că am purtat mărțișor dintotdeauna. Totul e înflorit și simt impulsul să scot telefonul și să fac o poză fiecărui trandafir sau iris pe care-l întâlnesc pe drum. Mamele noastre aveau dreptate, din nou.
Săptămâna asta am fost în Praga, pentru prima dată. Am avut senzația că e un oraș cu infrastructura și arhitectura vestului, dar natura și verdeața abundentă a estului. Am avut câteva zile prețioase în care să fiu singură cu mine și gândurile mele, în timp ce am luat orașul la picior. M-am pierdut în parcurile imense și pe malul râului. Am reușit să nu mă gândesc la război, Inteligența Artificială și sfârșitul lumii. Mirosea a salcâmi și a ploaie, din copaci ningea cu petale. Era primăvară adevărată, când e cald dacă stai în soare și frig la umbră.
Eram în starea asta exaltată și suspendată din cotidian în care intri în vorbă ușor cu străinii. Cristina avea un labrador bej la picioare, pe care-l chema desigur Lipa, adică tei. Pe Cristina am întâlnit-o într-un bar recomandat de O. pe care o știu doar de pe Instagram. Apoi Cristina mi-a recomandat un magazin de haine reciclate (purta o geantă mișto și am întrebat-o). Așa am cunoscut-o pe Martina, care crește doi copii și salvează planeta în același timp. Numai primăvara bezmetică mă poate duce pe astfel de cărări necunoscute și delicioase.
Primăvară, primavera, spring, printemps. Primul timp. Chiar și cuvintele pentru acest anotimp ne spun că trăim abia prima parte a ceva ce urmează, ceva necunoscut, dar frumos. Că de nicăieri va apărea ceva familiar și nou în același timp. Totul e posibil și se întâmplă acum.
