Posibilități
ieșim din rutină, intrăm în poezie
Prieteni, plutim cu toții printr-o vară lentă și nimicitor de fierbinte.
Săptămâna asta am lucrat la alte chestii și nici n-am găsit o idee suficient de bună pentru text. Sper că știți cât apreciez că mă primiți în inboxurile voastre, așa că nu m-aș ierta dacă v-aș trimite ceva de care nici eu nu sunt mulțumită.
Scriu aici în fiecare săptămână, fără nicio pauză, de aproape un an și jumătate! Poate am intrat în rutină? Numărul abonaților crește, iar odată cu el și dubiile mele. La început, când aceste scrisori ajungeau la câțiva prieteni, parcă-mi era mai ușor să experimentez și să mă joc, să scriu în genuri mai diferite sau să trimit o poezie. Acum mă gândesc că toți oamenii aceștia s-au abonat pentru că se așteaptă să primească de la mine un anumit fel de texte, nu? Acest gând mă strânge ca un sutien cu două mărimi mai mici. Așa că vă propun să-i dăm foc împreună.
Azi vă trimit o poezie inspirată de o (mult mai minunată) poezie de Wisława Szymborska. Szymborska a fost o poetă și eseistă din Polonia, care a obținut Premiul Nobel în 1996.
Mai întâi vă invit să citiți poezia originală, în engleză sau română. Apoi să vedeți cum m-a inspirat pe mine primăvara asta, când am decis să scriu versiunea mea.
PosibilitățiPrefer ochii închiși la culoarePentru că ai mei sunt deschișiPrefer să merg pe jos sau cu bicicletaȘi niciodată cu autobuzulPrefer să stau la coadă,Așa mă simt înconjurată de oameniPrefer tot ce are gust de primăvară:Căpșunile, mărarul, soarele crudPrefer femeile care fumează și beau,Care-și fac poze goale, care dansează sub lunăPrefer femeile vii celor moartePrefer munții și mă tem de eiPrefer o zi pe malul râuluiUnei săptămâni de plajă fierbintePrefer brazii și florile de vișin cu miros de lemnPrefer să citesc în parc sau în pădurePrefer să scriu la laptop –Mâna și creionul nu țin pasul cu gândurile melePrefer ploaia și cântecul eiPrefer să îmbătrânesc cu ai meiPrefer pământul, cu toate bubele lui,Celorlalte planete și galaxiiPrefer să miroși a săpunPrefer să întârzii puținPrefer visele fără sensȘi oamenii cu cauzePrefer absurditatea scrisului de poeziiAbsurdității de a nu le scriePe final, vă invit să faceți un exercițiu similar, cu această poezie sau oricare alta și chiar să lăsați rezultatul (sau orice gând despre poezie) în comentarii.
Vă provoc să dați o șansă poeziei. Uneori ajută mai mult ca aerul condiționat.

