Los enamorados

sau cum să-ți găsești dragostea vieții

În vara lui 2013 ne porneam în vacanță în Grecia, de fapt, cu prietenele. Până la urmă am ajuns la Barcelona, zburând de la București cu câte un rucsac și pe bani împrumutați. Am mers prin oraș până ne-am ros tălpile sandalelor, dar oricum voiam să-l vedem tot, iar 24 de euro pentru autobuzul turistic mi se păreau atunci o sumă astronomică. Așa că ne-am gândit să-l vedem pe biciclete, mai ales că se dădeau gratis dacă lăsai pașaportul. Atunci nimic nu ne putea opri să gustăm din bufetul de bucurii ale acelei vacanțe. Așa ne-am cunoscut, pedalând și bând bere vândută de pakistanezi, 5 euro pentru 6 cutii, vorbind despre seriale pe plaja Barceloneta.

Nu știu cum e să-ți găsești iubirea vieții, pentru mine a fost un noroc chior, o bombă de confetti care a explodat în seara aceea de august și din care încă mai cad buline colorate. Dar după 12 ani împreună cred că recunosc semnalele, cred că știu cum să identifici și să păstrezi acest cadou de la viață.

Le voi înșira mai jos, în ordinea în care-mi vin în minte.

♡ Ne cunoșteam de două zile și și-a amânat biletul la Madrid, la ziua mamei lui, ca să stea mai mult timp cu mine. Atunci încă nu știam dacă e red sau green flag, dar m-am bucurat să fim împreună. (A ajuns și la ziua de naștere, no worries, it was a green flag after all.)

♡ Când îmi scria mesaje în fiecare zi și vorbeam despre filme, seriale sau articole și uneori aveam senzația că ne uitam la filme și citeam doar ca să avem despre ce vorbi a doua zi, iar acest secret nespus făcea lucrurile și mai delicioase.

♡ Când a venit în Moldova pentru prima oară la sfârșit de noiembrie-început de decembrie.

♡ Când ne-am mutat împreună după câteva luni. Am izbucnit în plâns când am ajuns cu bagajul meu mare în camera lui mică și am văzut că nu s-a gândit din timp să golească niște rafturi în dulap pentru mine. A fost prima și ultima oară când am simțit că n-am avut loc în viața lui.

♡ În rest, am văzut limpede că mă vrea și mă alege pe mine mereu și fără echivoc. Că dorințele și intențiile lui sunt clare, iar dacă nu sunt — se pot clarifica imediat.

♡ Când ne-am mutat într-un apartament cu chirie doar noi doi, apoi am cumpărat unul, iar peste câteva luni am plecat din el, pentru că… așa s-a întâmplat. Pentru că ne-am urmat unul pe altul.

♡ Pentru că e un programator introvertit, dar îmi scrie poezii și scrisori de dragoste chiar și după mulți ani împreună. Pe email, desigur.

♡ Când mama lui era foarte bolnavă și sedată, între vis și realitate, și întreba unde suntem și ne numea „los enamorados”.

♡ Simt că nu suntem în competiție unul cu altul, ci că suntem o echipă gata să facă față la orice bucurii și tristeți ne va arunca universul în cale. Iar dacă ne ia pe nepregătite, o să ne descurcăm anume pentru că suntem împreună.

♡ Ne simțim minunat când suntem în doi și avem interese comune, dar suntem bine și la distanță, iar fiecare poate avea și un spațiu fără celălalt. Că în pofida acestei forțe care ne lipește atât de strâns unul de altul, am rămas doi indivizi separați.

♡ Când m-a întrebat o prietenă de ce l-am ales pe el și după multe clișee despre cum e bun, generos și deștept, i-am spus ce credeam de fapt: „pentru că mă acceptă așa cum sunt”, ea a dat din cap: „nu cred, eu cred că el te place anume așa cum ești”. Avea dreptate. Ce bine e să ai prieteni care te văd mai bine dintr-o parte.

♡ Pentru că am înțeles ambii, chiar de la bun început, cât de special e ceea ce avem și am făcut din asta o prioritate. Uneori mă tem să vorbesc prea mult despre relația noastră, mă tem că expunerea îi va dăuna, că se va șterge ca pelicula fotografică expusă la soare. Dar știu că ceea ce avem noi e mai trainic decât toate superstițiile lumii.

♡ Uneori mă gândesc că poate nu voi avea o carieră strălucită, nu voi găsi leacul pentru cancer și nu voi lua premiul Nobel. Dar dacă voi avea ceva bun de arătat la finalul vieții mele – va fi această relație și împlinirea pe care am găsit-o în ea.

Ce bine că în august 2013 nu m-am dus în Grecia.

Two souls amidst the winter night, de Laura Makabresku