Însemnări despre a doua șansă

Isus, reînviere și primăvară

Săptămâna asta mă simt prinsă între Paștele catolic și cel ortodox ca o muscă într-un geam dublu. Le ratez pe ambele. În Spania, pentru că mă simt extrem de departe de ritualurile lor, iar în Moldova pentru că biletele erau extrem de scumpe.

Nu mă întristez prea tare. Știu că Paștele nu e despre Paște. (Ca toate sărbătorile, de altfel.) E despre forfota pregătirilor, despre oboseala plăcută după o zi de dat copacii cu var printre albine. Anticiparea momentului e infinit mai dulce decât momentul în sine. Nu vi se întâmplă? Mie da. Când am planificată o călătorie sau un eveniment, de multe visatul cu ochii deschiși la zilele acelea îmi aduc o satisfacție mai mare decât călătoria sau evenimentul în sine.

***

În fiecare an la școală scriam compuneri pe două teme obligatorii: toamna natura moare, frunzele ruginii se desprind de pe ramuri, etc, și natura reînvie primăvara. Apoi imediat reînvie și Isus Hristos. Coincidence? I don’t think so.

E un argument simplist, un clișeu aproape – creștinismul care a înghițit elemente păgâne, inspirate de natură și ciclurile ei. Dar nu pot să-i învinuiesc pe cei care recurg la el, acum totul în jur te face să te gândești la revenirea la viață. Iarba, florile, animalele în călduri, soarele pe care-l văd mai des, creierul meu care iese încet din atrofie, corpul care cere mai multă mișcare.

***

Eu biserica o țin în friendzone. Ne vedem din când în când și ne privim de la distanță, dar știm că nu poate exista nimic serios între noi. Am avut o relație în trecut, dar eu nu puteam să-mi dau consimțământul, pentru că eram minoră.

***

Am dat peste poezia asta despre Isus, de James Tate, și nu mă pot opri să mă gândesc la cât de absurdă, ironică și memorabilă poate fi.

Mă gândesc la Isus și mă întreb dacă a existat. Caut repejor pe Google și primesc un răspuns scris cu inteligența artificială în două secunde. Savanții cad de acord, a existat. Mai demult oamenii nu aveau Google și pur și simplu trebuiau să creadă.

Isus Hristos e cea mai faimoasă persoană care a trăit vreodată pe acest pământ. Un om simplu cu idei revoluționare: să iubești și să ierți, să împarți ce ai cu cei din jur. Când citesc știrile parcă încep să înțeleg cum mintea umană l-a folosit drept instrument pentru interesele proprii, l-a modelat în forma de care a avut nevoie, ca pe o bucată de carne forțată prin mașina de tocat.

Dar povestea învierii îmi place. Pentru că spune: totul va începe din nou, greșelile pot fi reparate. Iată o a doua șansă, apuc-o strâns și profită de ea din plin! Repară ce-ai stricat, vezi unde ai greșit și mai încearcă o dată.

Oriunde ați fi, indiferent dacă sărbătoriți Paștele sau nu, dacă sunteți religioși sau nu, vă doresc să savurați acest nou început, frumos și așteptat ca un ou roșu.