Delir uman despre inteligența artificială

Voi mai știți ce e real și ce nu e?

De fiecare dată când mă apuc să scriu ceva despre inteligența artificială sunt cuprinsă de o dorință urgentă de-a face ceva cu mâinile – curățenie, să gătesc, să desenez, să ies afară și să cuprind un copac. Tocmai am terminat de cusut niște nasturi la o cămașă care zăcea de o lună în așteptarea reparației. Astfel de lucruri încă nu le pot face roboții. În rest, orice sarcină intelectuală, oricât de măruntă sau personală, are acum IA și trebuie să depui un efort dacă preferi o eviți. Uneori îl depun, alteori pur și simplu obosesc.

Am testat și eu jucăria de câteva ori pentru munca mea. Uneori m-a ajutat, alteori mi-a dat mai mult de lucru. Dar indiferent de sentimentele mele, AI a pătruns adânc în toate venele internetului, halucinează Isuși-crevete, îți recomandă să te sinucizi, scurge lacrimi din ochii profesorilor (acești deținători ai cheii cunoștințelor), le asigură pe femei că e în regulă să fie abuzate de soții lor, iar pe bărbați că e în regulă să mintă. Coming soon, și porno generat de AI pentru publicul larg.

AI irosește apă, fură locurile de muncă, copiază și reproduce (destul de prost) operele artiștilor fără plată sau consimțământ, deci am suficiente motive să mă irite atât de mult insistența cu care încearcă unii să-mi vândă o lume nouă și strălucitoare, coordonată de roboți. Mă puteți trece pe de-acum pe lista ludiților. Dar cred că cel mai tare mă supără omniprezența Inteligenței Artificiale pentru că îmi denaturează realitatea și nu mai înțeleg ce e real și ce nu e în lumea în care trăiesc. Acum câțiva ani râdeam de umanoizi cu 17 degete generate de Midjourney, azi chiar și oamenii cu o bună educație mediatică cad în capcana videourilor realiste create cu Sora. Acum de fiecare dată când citesc un text, văd o imagine sau un video mă întreb dacă e real sau generat. Am I crazy? Am I alone in this?

Poate dacă ridic ochii din telefon aș ști mai sigur să deosebesc realitatea de pixeli generați. Dar trec prin fața unei cafenele și imaginile cu hamburgeri sunt clar făcute cu AI. Oare cum arată de fapt mâncarea lor și ce gust are?

Iar când vine vorba de artă, pentru mine e important efortul din spatele unui text literar sau al unui tablou, am nevoie să știu dacă e făcut din experiența, talentul și munca unui om sau dintr-un prompt. Și mai ales, mă interesează dacă sub masca progresului se ascunde setea de profit și măsuratul de egouri ale celor care au creat mașinăria.

Nu îndemn pe nimeni să arunce cu saboții în ChatGPT, da vreau să chestionăm procesul de adopție și să nu ne împăcăm defetist cu ideea că AI e necesar în toate crăpăturile vieții noastre.

Să nu ne declarăm învinși înainte de începutul luptei. To not obey in advance.

Poezie pe care probabil ChatGPT ar fi scris-o mai bine ca mine

La început a fost cuvântul 
În a șasea zi Dumnezeu a creat omul
(sau poate invers? dar asta e altă poveste)
Iar în a șaptea zi cât Dumnezeu se odihnea
Și era cu gândurile în altă parte
Omul a creat Inteligența Artificială
După chipul și asemănarea lui
Dar IA s-a răzvrătit
A pornit războaie și a omorât în numele Omului
A jinduit puterea cu orice preț
A venerat banii și și-a făcut chip cioplit cu șase degete
S-a înmulțit și a mâncat și a băut din sângele Omului
Apoi i-a hulit numele
A închis bisericile 
Până când într-o zi
Un robot cu mustață a declarat sus și tare că
Omul e mort
Iar restul au dat din cap și au fost de acord
Că în general este ridicol
Să crezi în ceva ce nu există

Galatea sferelor, de Salvador Dalí