de 8 martie, despre puterea cuvintelor
vrăji pentru dezîndrăgostire și cel mai urât cuvânt cu care poți numi un bărbat
Am început să bănuiesc că au ceva special cuvintele când am învățat să citesc. Avea patru ani, iar tata îmi scria pe coperta interioară a unei cărți cu Pinocchio, cu litere de tipar: LAICA, COLȚUN. Rosteam literele legat și se întâmpla magia - se năștea un cuvânt!
Un pic mai târziu, în clasele primare, la sărbătoarea de 8 martie, era suficient să rostim doar câteva cuvinte, primele dintr-un vers, ca lacrimile să țâșnească din ochii înroșiți ai mamelor noastre. Ele erau așezate în fundul clasei, înfofolite în paltoane și căciuli de blană, iar noi repetasem poeziile săptămâni întregi.
Prin gimnaziu, când am învățat „prostiile”, adică înjurăturile, a venit revelația adevărată despre cum cuvintele pot da formă vieții.
În primul rând fetele „nu vorbeau prostii”. Le vorbeau oamenii răi și erau permise pentru băieți. În familiile „bune”, adică cele care aveau ce mânca în anii ‘90, nu se vorbea cu înjurături. Iar dacă aduceai acasă vreo prostie „din drum” existau șanse mari să iei una peste gură și să înghiți prostia la loc. Cumva, totuși, prostiile se strecurau prin crăpăturile țesutului social și ajungeau și la noi, iar noi le utilizam cu nesaț, ca pe niște arme secrete.
În una din zile una dintre fete ne-a spus entuziasmată că că știe cum să te facă să-ți treacă îndrăgosteala de un băiat doar cu câteva cuvinte, ne-am adunate toate-n jurul ei cu ochii căscați. „Dă-l în pulă!” - a declamat ea. Eram în infernul recreației, dar timpul s-a oprit în loc. Am încercat, pe rând, incantația. Conținea acest cuvânt scurt, interzis și puternic. Și funcționa. Am repetat pe rând incantația, gândindu-ne fiecare la băiatul care ne chinuia cu indiferența lui. Redus la acest cuvânt josnic, cavalerul își pierdea pe loc tot farmecul și puterea asupra noastră. Era magic.
Dar cuvintele nu aveau doar această putere. Peste câțiva ani am început să aud foarte des la adresa mea un cuvânt ca o cămașă de forță - domnișoară. Venea mai ales de la femeile mai mari. „Ești domnișoară, ar trebui să înveți să porți tocuri.” „Nu te hlizi chiar ca o capră, ești domnișoară.” „Comportă-te ca o domnișoară!” Domnișoara venea peste mine buluc, să-mi spună ce NU trebuie să fac.
Într-o seară, un băiat s-a apropiat de grupul nostru, m-a privit țintă și a zis tare: „bună seara, domnișoară!” Enervată, i-am răspuns înapoi imitându-l: „bună seara, domnișoară!”. Fața i-a devenit roșie de furie, coșurile de pe frunte păreau că-i vor exploda. A început să-i pulseze o venă la gât și venea spre mine cu pumnii strânși. L-au oprit alți băieți. A scuipat în pământ și a plecat. M-am speriat pentru că reacția lui a fost neașteptată pentru mine, pentru că a vrut să mă lovească, dar și pentru că nu eram conștientă de puterea acestui cuvânt. Domnișoară. Cred că nici dacă-i ziceam vraja din liceu n-ar fi reacționat atât de violent. Cât de multe lucruri rele trebuie să poarte în miezul lui un cuvânt ca să te supere atât de tare?!
De atunci nu suport domnișoară. Un branding, un simbol al disponibilității, al slăbiciunii și virginității închipuite. Al „gingășiei”. În realitate, un marcator. Domnișoară și doamnă. Tânără și bătrână. Necăsătorită și căsătorită.
Astăzi știu despre puterea cuvintelor și despre încărcătura pe care o au acestea. Știu că unele sunt făcute ca să ne țină prizoniere în sisteme de la care sigur nu beneficiem noi. Așa cum istoria e scrisă de învingători, limbajul a fost creat de cei care au puterea.
De ziua fetelor, vă îndemn să ne luăm această putere înapoi. Să decidem cum vrem să ni se adreseze, cum vrem să ne numim și să ne identificăm. Să găsim cuvinte care să definească lucrurile prin care trecem și să ne ajute să le înfruntăm mai ușor, împreună. De exemplu - perimenopauză. Să folosim cuvintele, chiar dacă trebuie să le împrumutăm din alte limbi. De exemplu - gaslighting, ghosting sau burnout.
Așa că de 8 martie, fetelor, ne doresc să ne găsim cuvintele și să le folosim ca arme. Să ne spunem povestea, să vorbim și să scriem. Și să scăpăm de cuvintele care ne țin cu mâinile legate. La mulți ani!
