Adevăr și ficțiune într-o carte despre sex
Ce-am învățat din una dintre cărțile mele preferate de anul acesta
Ok, acest text va fi despre sex și masturbare, așa că dacă ești mama sau vreo rudă… citești pe propria răspundere.
După ce citesc o carte care mă marchează într-un fel sau altul, îmi place să las să treacă un pic de timp înainte să-mi dau seama ce anume m-a atins. E drept că uneori mă lovește chiar acolo, direct din pagină în moalele capului. Dar de multe ori trebuie să las lectura să se sedimenteze, ca să-mi dau seama din ce-i făcută substanța care mi-a intrat în vene.
Am terminat All Fours de Miranda July acum câteva săptămâni și despre această carte vreau să-ți vorbesc. Probabil ai auzit de ea, e destul de populară, încă nu a fost tradusă în română. Urmează spoilere (dar nu voi povesti finalul).
Personajul principal e o femeie de 45 de ani, fără nume. Urmează să facă o călătorie cu mașina din Los Angeles la New York. Dacă o știi pe Miranda July, probabil îți dai seama că personajul principal e inspirat din ea — o artistă multidisciplinară, care nu se teme să danseze pe Instagram în chiloți sau să-și trimită nude selfies în grupurile de prieteni.
În carte e măritată și are un copil, dar calea artistică pe care a ales-o o face să exploreze lumea din jur cu libertate și curiozitate. De aici vin și problemele. E o femeie dusă cu pluta, egoistă și imperfectă. Cu alte cuvinte, umană. Ne-am obișnuit atât de tare cu personajele feminine fade, secundare, organizate strict în curvă sau madonă, încât rămânem înghețați sau ne umplem de ură când vedem o femeie care fură, înșeală, minte sau comite cu plăcere alte „păcate”.
Sunt fascinată de astfel de personaje în literatură și film. I support women’s rights but I also support women’s wrongs. Mă fac să mă simt vie și neinhibată, iar viața interesantă.
Și inclusiv de asta mi-a plăcut cartea. Dar ăsta e doar primul blat din tortul care e All Fours.
Să revenim la călătoria personajului principal. Deși trebuia să ajungă la New York, se oprește într-un motel la jumătate de oră distanță de Los Angeles și închiriază o cameră. Apoi angajează o decoratoare locală ca să facă această cameră să semene cu un hotel fancy în care a stat ea odată și o plătește 20 de mii de dolari pentru asta. Pentru că tocmai câștigase acești bani, mă rog, probleme de oameni bogați. Îl cunoaște și pe Davey, soțul decoratoarei, care are vreo 30 de ani. Începe o relație amoroasă platonică cu el. Platonică, pentru că el îi spune clar că nu se poate întâmpla nimic între ei, pentru că e căsătorit. Așa că tot ce-și permit să facă e să petreacă timp împreună, să se îmbrățișeze sau să danseze. Însă această aventură emoțională e mai puternică decât multe relații sexuale și conține câteva momente fizice mmm… dubioase. În cele două săptămâni, cât trebuia să aibă loc călătoria și cât are loc, de fapt, aventura amoroasă, își minte soțul și copilul că e la New York și că totul merge conform planului.
Mai ales pentru că nu face sex cu Davey, este mereu excitată, se masturbează oricând rămâne singură în camera de hotel și trăiește în această stare mizerabilă în care nu se poate gândi decât la sex și la obiectul dorinței ei. Crede că îl iubește pe Davey. Cele două săptămâni în care nu face sex cu el sunt foarte senzuale. La un moment dat cumpără bicarbonat și cremă de corp și-și exfoliază corpul zilnic, apoi se dă cu cremă și-și pune pijamale de mătase, ca să simtă cum îi alunecă pe piele.
Revine acasă îndrăgostită și neîmplinită. Trăiește posedată, în lumea ei. După o vizită la ginecolog își dă seama că se află în perimenopauză și se întreabă cât timp mai are ca să se bucure de plăcerea oferită de sex. Acesta e un alt aspect important al cărții, feminitatea și vârsta. De aici e și unul dintre citatele mele preferate. “So much of what I thought of as femininity was really just youth.”
Ajunge convinsă că trebuie să consume relația cu Davey și creează un plan artistic despre cum să-l ademenească, ignorându-și familia și obligațiile. Merge la sală.
Când revine în orășelul lui, află că Davey și soția lui nu mai stau acolo. Totuși, în acea noapte ea face sex cu cineva. Cu o altă persoană, neașteptată, dar tot cumva legată de poveste și de obiectul dorinței ei. Și atunci, în sfârșit, e eliberată. Înțelege în ce fel vrea să-și trăiască viața sexuală, de familie și artistică. Își dă seama că nu poate fi monogamă și că nu va putea trăi într-o căsătorie heterosexuală obișnuită. Are un fel de revelație/delir în care crede că de azi înainte va face sex cu toată lumea (cu excepția copiilor, desigur). Davey trece pe planul doi. Deși a fost declanșatorul acestei schimbări, acum obsesia ei devine de fapt viața pe care urmează să o trăiască și pe care a înțeles, în sfârșit, cum vrea să o trăiască.
Asta se întâmplă cam pe la mijlocul cărții. Anume aici am găsit eu cheia spre esența acestei cărți. Nu că n-aș fi știut ca masturbare nu este egal sex cu alte persoane, ci pentru că acest lucru este un simbol pentru ceva mai mult și mai mare. Și anume, că eliberarea noastră se poate produce doar în prezența altor oameni. Că niciun surogat nu va înlocui experiența imperfectă, surprinzătoare și haotică de a împărtăși un moment crucial din viața ta cu alți oameni. Că putem să avem urmăritori și prieteni online, și roboți care scriu textele pentru noi. Dar extazul adevărat se întâmplă doar cu alți oameni alături. Că avem nevoie unii de alții, să ne oglindim în ei și să-i avem ca martori ai propriei transformări.
Așa cum în cultura noastră omul nu poate muri singur – cineva trebuie să fie acolo, cu o lumânare aprinsă. Avem nevoie ca cineva să ne țină de mână atunci când transcendem.
NB: Dacă ai citit cartea, te rog să-mi scrii. Chiar dacă sau mai ales dacă nu ți-a plăcut :)