Un alt fel de iubire
„Animalele îți arată adevărul despre o țară”, am zis. „Atitudinea față de animale. Dacă oamenii se comportă brutal cu animalele, nicio formă de democrație nu-i va ajuta, de fapt nimic nu-i va ajuta.”
Poartă-ți plugul peste oasele morților, Olga Tokarczuk
Am lăsat Dragobetele să treacă pe lângă mine, așa cum fac în ultimii patru ani. Această dată a fost umbrită de război. Dar sunt vie, e aproape primăvară și nu pot sa nu mă gândesc la dragoste.
Am știut dintotdeauna că există. Uneori o găsesc în locuri surprinzătoare. Într-un set de chei pierdut în parc, găsit de cineva și pus pe bancă, cu crenguțe mici ca niște semne de exclamare în jur, în schimbul interminabil de reeluri și inimioare în mesaje private fără niciun text explicativ dintre mine și prietena mea, în cele cinci minute când sunt lăsată să dorm mai mult dimineața.
Deseori dragostea îmi miaună la ușă. De ceva timp are un ritual nou, această dragoste de trei culori. După fiecare masă de dimineață sau de seară se tăvălește pe parchetul din sufragerie și cere insistent s-o mângâi pe blană cu un pieptene mov de plastic, în timp ce ea toarce și se întinde. Se întâmplă zilnic, chiar de două ori pe zi. Între cei ai casei numim acest ritual „la salon”.
Uneori o pieptăn cu plăcere, dar alteori mă enervează. O apucă când sunt pe picior de ieșire, când lucrez la ceva important sau sunt ocupată cu treburile casei. Dar nu se lasă din mieunat până nu primește ce vrea. Dar în timp ce o pieptăn și îi simt corpul călduț și dolofan sub palma mea, știu sigur că dragostea arată și așa, că pâlpâie sub blana strălucitoare.
Chloe împlinește 10 ani primăvara asta, am primit-o cadou la nuntă. E o calico, adică albă, neagră și roșcată – nicio haină nu poate camufla firele multicolore care ne-au contaminat dulapul, casa, bucătăria și toate camerele inimii. S-a mutat cu noi peste tot și are personalitatea unei doamne catalane în vârstă care poartă mereu ruj și pantofi de piele: obține ce vrea, îi place să pape bine și trece zilnic pe la salon.
Am o singură fotografie făcută cu flash de când am văzut-o prima dată, un ghem cu urechi mari, aciuat în poala mea. De atunci, iubirea mea pentru ea a crescut în feluri pe care mă tem să mi le recunosc mie însămi. Îi cunosc caracterul mai bine decât mă cunosc pe mine. E mereu la ușă când vin acasă. Nu-i plac cutiile și se teme de pungi care foșnesc. Îi place să toarcă pe pieptul meu înainte de culcare și să mă trezească mereu cu 30 de minute mai devreme decât am setat deșteptătorul.
Mi se face rău când trebuie să mergem cu ea la veterinar. Poate fi foarte agresivă cu străinii, dar pe mine mă lasă să-i tai unghiile și să-i curăț ochii protestând mai mult de fațadă. Când stă culcata pe burtă își strânge lăbuțele sub ea și seamănă cu o pâinică, nu știu de ce. Blana îi miroase mereu frumos și curat, chiar dacă nu îi facem baie niciodată, doar o ștergem cu un prosop umed din când în când. Ignoră toate jucăriile de pisici pe care i le-am cumpărat, cu excepția unei baghete de plastic de care atârnă un fir de ață roșie.
Mă simt vinovată când stau în telefon și ea vine și-mi cere atenția. Mai ales dacă fix în acel moment mă uit la videouri cu alte pisici.
Mă întreb cât înțelege și mereu am senzația că mai mult decât lasă să pară. Răspunde la numele ei și la câteva alte cuvinte. Simte de la kilometri când se deschide o conservă.
Uneori mă întreb dacă e fericită, dacă știe în general ce e fericirea. Atunci îmi doresc o lume în care oamenii nu au animale deloc, pentru că mă gândesc că eu n-aș fi foarte bucuroasă dacă m-ar sechestra o specie diferită, niște extratereștri verzi de exemplu, m-ar steriliza și m-ar impune să locuiesc în casa lor, ca să îi distrez și să mă iubească.
Mă gândesc cu groază că probabil va trebui să-mi petrec o parte din viață fără ea și-mi urcă un nod insuportabil în gât. Alung acest gând și mai trec o dată mâna prin blana ei. Și atunci știu că, dacă voi avea copii într-o zi, Chloe oricum va rămâne prima mea fiică. Știu că bigoții n-au dreptate și suflet atunci când râd sau ne acuză că am înlocuit copiii cu animale. Dimpotrivă, mi se pare că-ți trebuie un pic de curaj și dăruire ca să intri într-o relație care știi că are termen de expirare. Și mai știu sigur că dragostea asta blănoasă e diferită de celelalte, desigur, dar una dintre cele mai frumoase din lume.
Yo también la quiero mucho.
♥️